Crăciunul în România nu este doar o sărbătoare religioasă, ci un adevărat ritual colectiv care unește generații, sate și orașe întregi. Este o îmbinare de credință, bucurie și comunitate, transmisă din tată-n fiu și adaptată vremurilor, dar niciodată pierdută în esența ei. Ceea ce diferențiază România de multe alte țări este bogăția obiceiurilor și faptul că tradițiile variază de la o regiune la alta, fiecare colț al țării având propria sa poveste.
Colindatul – sufletul sărbătorii
Dacă ar fi să rezumăm Crăciunul românesc într-un singur cuvânt, acela ar fi „colind”. Colindele sunt mai mult decât cântece: ele sunt mesaje de binecuvântare, povești cântate care vestesc nașterea lui Iisus și transmit speranță. De la „O, ce veste minunată” la strigăturile vesele ale copiilor care merg cu „Moș Ajunul”, fiecare melodie are rolul de a uni și de a aduce în casă bucurie și noroc.
Tradiția colindatului în Dâmbovița
În zona Dâmboviței, colindatul păstrează un farmec aparte. În multe sate, copiii pornesc cu „Moș Ajunul” în seara de 23 decembrie, purtând trăistuțe pentru colaci și mere. În Ajunul Crăciunului, cetele de tineri umblă din poartă în poartă, cântând colinde vechi care au rămas aproape neschimbate. În unele sate, există chiar și cete organizate, cu un „vătaf” care conduce grupul și stabilește ordinea vizitelor. Este o imagine pe care o regăsim încă vie în sate precum Runcu sau Pietroșița.
Obiceiul „Steaua”
Un alt obicei întâlnit în Dâmbovița este mersul cu „Steaua”. Copiii pregătesc o stea mare din lemn sau carton, împodobită cu hârtie colorată și staniol. Cu ea în mână, pornesc la colindat și cântă „Steaua sus răsare”, simbolizând călăuzirea magilor spre locul nașterii lui Iisus. Pentru familiile care primesc „Steaua”, obiceiul este un semn de noroc și de belșug.
Jocurile cu măști
În zona de deal a județului, cum este cazul satelor din apropierea Pucioasei sau Fieniului, există tradiția jocurilor cu măști în perioada sărbătorilor. Flăcăii poartă măști de moși, babe sau animale, creând scenete comice și satirice. Obiceiul are rădăcini precreștine și simbolizează alungarea spiritelor rele la cumpăna dintre ani. Astăzi, tradiția a devenit un spectacol comunitar, dar păstrează aceeași energie arhaică.
Tăierea porcului – o tradiție cu iz de sărbătoare
Niciun Crăciun românesc nu este complet fără ritualul tăierii porcului, de obicei pe 20 decembrie, de Ignat. În gospodăriile din Dâmbovița, acest moment adună întreaga familie. Pregătirea cărnii, pomana porcului și cârnații proaspăt făcuți sunt parte din sărbătoare. Pentru mulți, mirosul șoriciului cald sau al cârnaților prăjiți este primul gust autentic al Crăciunului.
Colindatul cu „Buhaiul”
O tradiție specifică unor sate din Dâmbovița este colindatul cu „buhaiul”, un instrument popular confecționat dintr-un vas de lut sau din lemn, peste care se întinde o piele de animal. Sunetul grav și misterios al buhaiului însoțește colindele și este considerat un semn al rodniciei și al norocului în anul care urmează.
Mesele de Crăciun – ospățul comunității
Crăciunul nu se trăiește doar prin cântec, ci și prin bucate. Sarmalele, cozonacii și piftia sunt nelipsite, dar fiecare zonă își adaugă propriile rețete. În Dâmbovița, gospodinele pun pe masă plăcinte cu brânză dulce, iar în unele sate încă se păstrează tradiția pregătirii „colacului de Crăciun”, împărțit colindătorilor.
Obiceiurile de Anul Nou și legătura cu Crăciunul
Sărbătorile de iarnă nu se încheie pe 25 decembrie, ci se continuă până la Anul Nou și chiar Bobotează. Plugusorul, Sorcova și Capra sunt obiceiuri care vin ca o prelungire a atmosferei de Crăciun, fiecare cu simbolistica sa: belșug, sănătate și bucurie.
De ce să păstrăm tradițiile?
Tradițiile nu sunt doar amintiri din trecut, ci forme de identitate. Ele spun cine suntem și ne dau un sentiment de apartenență. Într-o lume grăbită și tot mai uniformizată, Crăciunul românesc, cu toate obiceiurile sale – de la colindele din Dâmbovița la jocurile cu măști și mesele în familie – devine un colț de autenticitate.
Crăciunul în România nu e o simplă sărbătoare de iarnă. Este un mozaic de obiceiuri, credințe și povești, păstrate cu grijă și transmise mai departe. Iar dacă vrei să simți esența acestui anotimp, caută colindătorii din sate, mirosul cozonacilor din cuptor și bucuria simplă a oamenilor care împart din puținul lor pentru a aduce lumină în casele altora.















